Conserva "blestemata"

Nu stiu altii cum sunt, dar dupa ce m-am stabilit in Germania, m-am simtit o perioada lunga de timp handicapata si inapoiata. Ca de, doar m-am mutat intr-o tara civilizata, iar eu purtam pe frunte stampila de "Auslaender"-adica venitura. Norocul meu ca sunt o fire luptatoare si am acceptat ceea ce sunt si stiu ca nu voi putea fi niciodata ca ei sau de-a lor. Si dupa umila mea parere si o experienta de 5 ani in "domeniu" pot sa afirm cu certitudine, ca nimeni nu se va adapta si incadra intr-o societate, oricare ar fi ea, daca nu-si pastreaza coloana cat mai dreapta. Dar sa revenim la subiect, ca nu despre asta intentionam sa vorbesc.
Daca ma uit in jurul meu sunt inconjurata de fel si fel de inventii, unele mai practice, altele mai putin. Pentru fiecare surub, exista o surubelnita - si numai aia, pentru fiecare cui, exista un ciocan - si numai ala, pentru fiecare tip de hartie, exista un stilou - si numai ala....si lista poate continua, dar n-am atat de mult timp.
Se facea ca era o zi obisnuita de vacanta si urma sa ne intalnim cu copiii la scoala pentru a face o salata de fructe si niste clatite. Ne-am dus la magazin sa cumparam ingredientele necesare pentru clatite, fructe proaspete si cateva la conserva. Totul bine si frumos! In timp ce puneam pe masa farfuriile, furculitele, cutitele, o aud pe sefa mea suduind de mama focului (de precizat, ca e o fire foarte calma, ce-si iese tare greu din pepeni). Eu tac malc,nu zic si nu intreb nimic, ci ii urmaresc indeaproape toate miscarile. Cauta disperata prin toate dulapurile, sertarele si gentile, dracuind - pe un ton neobisnuit de ridicat pentru ea - cum ca nu gasea ceva. O intreb intr-un final despre ce-i vorba, iar ea - punandu-si mainile pe cap - zice: "Am uitat desfacatorul de conserve!". Pana sa ma dumiresc eu ce cauta ea de fapt, pentru ca zau nu intelegeam de ce atata zarva, o vad ca pune mana pe telefon sa-l sune pe barba-su. Nu am mai asteptat pana a terminat ea conversatia, ca am luat cutitul si l-am infipt in "blestemata" de conserva, indepartand-ui cu usurinta capacul. Ce-a urmat e de rasu' plansu'. Dupa minute bune, a iesit din starea de soc, marturisind ca ea nu a mai vazut asa ceva niciodata. Dar cum am facut, cum de m-am gandit la asa ceva, unde am mai vazut asta, de la cine am invatat, etc.? Si toata ziua a tinut-o intr-o continua mirare si a povestit la tot natu' cum am deschis eu conserva aia. Iar eu in gandul meu: "Mira-te, mira-te!!".

Romanului ii place sa manance!

Romanului ii place sa manance! Chiar ii place. Si nu fiindca e lihnit de foame, ci pur si simplu din placerea gustului. Si eu sunt o gurmanda, dar o habarnista in ale gatitului. Poate astfel am si reusit sa ma mentin cat de cat. Nu mi-a fost dat sa intalnesc o persoana mironosita si fitoasa la mancare pana nu am venit aici. Se spune de nemtoaice ca sunt nasoale si grasane. Unde sunt??? Daca te uiti pe strada la categoria 30+, nu ai ce comenta. Am avut colege in varsta de 50 de ani, care cantareau 60kg. Eu am 63?!?! Ca sa nu mai vorbesc de prietenele de aici, ca ma simt ca un balon pe langa ele. Am facut marea greseala, la inceputul sederii mele aici, de a invita cateva prietene la ziua onomastica a sotului. Dupa ce mi-am dat silinta sa pregatesc, ce-i drept doar niste platouri reci si un tort, m-am trezit ca nici una din ele nu a servit nimic. Deci, dupa toata munca depusa, tu n-ai nici macar bunul simt de a servi macar o bucatica din ceva, mai ales ca esti la mine in casa. Noroc cu baietii, la ei n-a contat. Oricum m-am simtit profund jignita si m-am straduit sa dau vina pe mentalitatea mea romaneasca. Totodata am aflat si cauza. Toate au motivat o boala de stomac, care nu le permite sa manance: paine, grasime, oua, unt, salam, etc. ???What??? Zic: "Aveti ulcer sau gastrita? Ca asta am si eu, dar nu refuz mancarea", inconstienta de mine. "Nu, nu, e altceva (enumerand niste termeni necunoscuti), dar mi-a interzis doctorul". Inca o data ???What??? Si a mai trecut un an si iarasi le-am chemat si iar mi-am dat silinta. Parca, parca le-am intuit gusturile. Eu insa chiar am murit de foame, noroc cu tortul, pe care bineinteles ca nu l-au servit.

Eu si gunoiul!

Totul a inceput in urma cu 5 ani, cand am plecat din tara. Tanara gospodina din mine a avut de confruntat si de citit numeroase brosuri, care te invatau cum sa sortezi gunoiul. Simteam ca nu se mai termina o data listele alea si blestemam ziua si persoana care a invetat pet-urile si tetra pak-urile. Ajunsesem in punctul de a refuza sa deschid orice ambalaj care nu semana cu un borcan cu capac sau cu pungile noastre innodate de zahar varsat. Si ca orice roman care se respecta, bineinteles ca nu am tinut cont de normele lor si m-am trezit aspru amendata. Mi-au lasat gunoiul in fata casei cu un biletel rosu (parca si acum il vad), unde eram atentionata sa-l resortez, urmand ca peste doua saptamani sa vina sa-l ridice din nou. Asta daca faceam ce trebuie, ca de nu...A fost mai mult o amenda de ordin psihic, pentru ca multe zile la rand vecinii m-au privit suspect. Astazi pot sa rasuflu usurata; munca mea a dat roade;biletelul rosu a ramas in urma, iar eu privesc increzatoare la cele 4 cosuri de sortare a gunoiului ce-mi ocupa bucataria.

Despre mine

Nu e mare lucru de spus despre mine.
Fac parte din acele generatii, care s-au nascut in timpul regimului comunist (ce-i drept mai pe la coada asa :P), a carui doctrina si-a pus mai mult sau mai putin amprenta.
Provin dintr-un orasel din sud-vestul tarii, care, pe zi ce trece, parca devine tot mai mic si neinsemnat si nepopulat.
Viata mea a urmat un curs cat se poate de normal, pana acum. M-am dus la scoala, dar nu la oricare - ci la una cu predare in limba germana (ca sa nu mai zic de gradinita, ca m-au "chinuit" ai mei de cand eram mica cu limba asta), am facut liceul, unul de renume bineinteles aici la noi in judet, unde din prima zi am inceput sa dau din craci si sa ma cert cu profesorii, ca eu vreau sa fac germana ca prima limba si nu a doua, si ulterior Universitatea de Vest din Timisoara, unde ce credeti ca am studiat?- evident: germana-engleza.
Am terminat facultatea, m-am casatorit si am plecat din tara. Unde?!...Va las sa ghiciti :).