To blog or not to blog today!

Am si uitat ca am blog ...iar cand mi-am adus aminte, am incercat din rasputeri sa ma cufund intr-un izvor de inspiratie, fara succes. Am ramas insa blocata intr-o stare de cugetare adanca, o reflectie asupra vietii mele si a tot ce ma inconjoara. Rezultatul a fost mai mult sau mai putin deprimant, pentru unii. Deprimant, pentru ca ar zice unii ca am o viata destul de anosta, de banala, de monotona, nu se intampla nimic ... totul e la fel, nu se schimba nimic ... nu ma duc niciunde, nu vad si nu incerc nimic nou ...in fiecare zi acelasi ritual: ma trezesc, beau cafeaua, citesc ziarul pe net, citesc mail-urile, mai fac ceva prin casa daca am chef si timp, dupa care la lucru pana seara. Zi de zi, acelasi ceremonial. Astept cu nerabdare concediul unde voi respecta programul meu cu strictete: ma trezesc, beau cafeaua, ma uit la stiri, fac ceva prin casa daca am chef si timp, stau la povesti, dupa care in oras pana seara. Nu indraznesc sa plec nicaieri, nu imi place sa ma aventurez, nu sunt prietena cu necunoscutul, dar nici nu planuiesc fiecare pas ... ma simt foarte bine la mine in casa si e locul de odihna potrivit pentru mine. La fel cum altii sunt incantati ca au facut si au dres, la fel eu ma bucur pentru fiecare creion sau coala de hartie (marturisesc ca am o colectie impresionanta de creioane, markere si carioci marca Stabilo Boss), uneori chiar si pentru detergentul de spalat vase pe care le cumpar. Sunt lucrurile marunte, care mie imi fac viata frumoasa. Sunt, prin urmare,un om fericit. Sunt sanatoasa, am parinti, am un sot care ma iubeste, am un caine si un motan, am prieteni putini- dar buni, am un telefon mobil nou, sunt o luptatoare, sunt dornica de a invata, dornica de a-mi imbunatati calitatile sau estompa defectele, sunt eu - adica nimeni - si totusi cineva.