Da, voi fi acasa. In sfarsit am primit confirmarea. Cateva zile la rand am tot incercat sa o prind pe sefa mea si sa-i spun ca eu de fapt intentionez sa o tai acasa, dar nu prea m-a lasat sufletul sau mai bine zis tupeul sa-i aduc aminte ca si eu sarbatoresc o saptamana mai tarziu Pastele. Noroc cu intuitia ei, ca nu ia luat mult sa-si dea seama ce-i cu mine. Astfel am scapat fara sa am nevoie de linguseala, gudureala si pupincureala, caci altfel la ora asta vomitam non-stop de o saptamana si nu as fi fost in stare sa scriu aceste cateva randuri. Mi-am facut deja planuri cum voi petrece sarbatorile: in primul rand am sa dorm, dupa care am sa mai dorm putin, pe urma am sa stau la povesti cu mama pana noaptea tarziu si am sa-mi beau cafeaua cu tata de dimineata, am sa ma joc cu motanul Toni si cu cainele Ursu, am sa astept sa ma sune dragul meu sot - care n-are parte de concediu - si printre suspine sa-i spun ca mi-e dor de el, pe urma am sa-mi deschid mobilul, sa iau contact cu prieteni si fosti colegi, am sa vopsesc oua rosii ca pe urma sa le mananc cu ceapa verde si branza, am sa-mi fac griji ca arat ca naiba si n-am ce sa imbrac pentru oras, am sa ies in oras si am sa-mi spal ochii prin magazine, am sa merg la un magazin anume unde gasesc suvenire cu orasul meu, am sa-mi cumpar tot ce-mi place, am sa fac poze cu toti si tot, am sa mai dorm putin, am sa-mi fac bagajul si am sa plec pe 21 aprilie.
Michael Jackson's THIS IS IT
Donnerstag, 2. April 2009
Abonnieren
Kommentare zum Post (Atom)


Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen