Totul se rezuma la "Arbeit, Arbeit, Arbeit!"

Privind in urma cu "nostalgie", ma gandesc ca cei aproape cinci ani de cand ma aflu aici puteau fi incununati de mai multe succese, daca as fi avut la momentul potrivit taria si ambitia necesara. Nu am avut mai deloc probleme de adaptare, dar complexul limbii a existat si va exista in continuare. Dar nici nu am avut pe nimeni care sa ma sfatuiasca si sa ma indrume, lovindu-ma de fiecare data de conditia mea de "Ausländer". Nemtii au intr-adevar politica lor impotriva imigrantiilor, iar daca simt in tine si cea mai mica urma de indoiala - ce adeseori e confundata cu emotiile puternice pe care evident ca le ai atunci cand te prezinti la un interviu, te aduc in pozitia pe care considera ei ca trebuie sa o ocupi in societatea germana. Asa m-am trezit eu ca am fost sfatuita sa ma reorientez si sa uit ca mi-am tocit coatele patru ani pe bancile facultatii, si sa ma fac vanzatoare. Asta s-a intamplat cand m-am dus la "Biroul de forte de munca", iar duduia de acolo cu aceeasi titulatura ca si mine, mi-a povestit cum ca pe ea o deranjeaza enorm cand merge la cumparaturi, ca vanzatoarele de acolo - cele mai multe de origine turca - nu stapanesc limba germana si nu te poti intelege cu ele nici cum. Initial am crezut ca nu am inteles eu bine si am dat vina pe orele petrecute prin vreun bar sau terasa, cand in loc sa stau sa buchisesc la germana, am preferat sa dau note la trecatori. Reluand filmul, mi s-a facut pielea de gaina. Bineinteles ca nu i-am urmat "pretiosul sfat", dar a fost de ajuns cat sa ma demoralizeze pentru urmatorii ani (aceasta duduie e unul din multele exemple, dar asta mi s-a parut acum cel mai elocvent). De atunci fiecare pas facut in atingerea scopului meu, a fost facut cu viteza melcului. Si iata-ma dupa aproape cinci ani mai aproape de telul meu si totusi departe. Aproape, pentru ca lucrez in domeniu si surprinzator pentru unii predau chiar si germana (clase mici, ce-i drept), departe insa, pentru ca diploma mea nu a fost decat partial recunoscuta. Daca ar fi sa dau un sfat celor care vor sa se stabileasca in Germania sau intr-o alta tara, le-as spune urmatoarele:
- nu va traduceti actele in Romania, chiar daca e mai ieftin. Mai bine pui un ban deoparte, dar macar stii de-o treaba.
- nu sta prea mult pe ganduri si nu tine cont de jignirile celorlalti (o sa mai auzi destule). Vrei sa ramai in domeniu sau sa te reprofilezi? Daca nu ai de acasa experienta profesionala necesara (aici fiind vorba de cel putin 10 ani), te-as sfatui fie sa iti refaci studiul de la zero, fie sa-ti cauti un alt domeniu, care crezi ca te-ar interesa.
- daca esti fara experienta, uita de recunoasterea studiilor. E un drum prea lung si prea greu, iar intr-un final birocratia va birui.
- nu te baza pe ce se spune la televizor, cum ca nu stiu ce facultate e recunoscuta in strainatate. Da, este recunoscuta institutia in sine, dar studiul tau/diploma ta nu. Nu ai nicio sansa sa te angajezi aici prezentand diploma ta de licenta. Daca intr-adevar reusesti, asta numai fiindca ai venit cu un bagaj impresionant de recomandari din tara in care te-ai stabilit. Si asta necesita timp, mult timp, pana cand un neamt sa aibe incredere in tine si sa te poata recomanda mai departe.
- nu te bate cu pumnii in piept ca Romania e acum in UE si ai si tu drepturi. Aici Romania nu e in UE, singurul avantaj de care personal cunosc e carnetul de sofer, care este recunoscut si poate fi schimbat intr-unul german dupa ce ai platit in jur de 40 € la primaria de care apartii.
- chiar daca stapanesti limba germana, este imperios necesar sa urmezi aici un curs de limba, care se finalizeaza cu un test (fie Test DaF, fie KDS sau GDS), inainte de a te inscrie la facultate.
- mergi cu toate actele fie la "Ministerium für Kultus, Jugend und Sport", fie la "Regierungspräsidium" din localitatea respectiva, daca vrei recunoasterea diplomei. Din pacate nu sunt foarte eficienti si te vor trimite peste tot, de-ti piere cheful. Ideea e sa nu stai dupa ei in asteptarea unui telefon, mail sau scrisoare. Ia initiativa si pune-te pe sunat, scris, vorbit. Bate-i la cap si insista intr-una, la modul frumos - bineinteles. Intr-un final nu mai au ce sa-ti faca, daca te vad hotarat sa mergi pe drumul ales de tine.
- daca esti la facultate, dar nu te poti intretine, poti sa-ti cauti o slujba cu jumatate de norma. Un student are voie sa lucreze legal 80 de ore pe luna. Asta inseamna un venit de vreo 400 €. Ti-as recomanda un loc de munca unde sa-ti folosesti neuronul, dupa cum (stra-)bunica mea ziceau: "Mumo, mai bine cu capu', decat cu mana!"
- in momentul in care ai intrat intr-un cerc, fie el si de studenti, cauta sa fi cat mai modest, dar nu umil (ca ajungi sa fi calcat in picioare), sa nu fi arogant, sa nu-ti renegi originea - dimpotriva povesteste (arata poze) si partea frumoasa a Romaniei, ca sunt destule (am o problema cu romanii, care fac de kkt tara asta prin porcariile care le povestesc), fi sincer, dar totodata si retinut, dar cel mai important - nu te vinde ieftin. Pentru ca sunt destui care ar abuza de tine, nu numai in Germania, ci peste tot.
- o data ce ai trecut de etapele astea si ai absolvit cu brio niste teste nescrise si nestiute de tine la momentul respectiv, ai sansa sa cunosti oameni cu acelasi nivel de pregatire ca si tine, care te vor aprecia pentru calitatile tale si pentru ceea ce esti.
"Schritt für Schritt, Frau S., Schritt für Schritt." imi spunea un domn la un moment dat, adica "Pas cu pas, d-na S., pas cu pas!".